Rubrică realizată de ing. Nicolae Biculescu
Buruieni
de leac
În această rubrică vom încerca să prezentăm, în
fiecare număr al ziarului o serie de plante care pot fi folosite în tratamentul
unor suferinţe. În general sunt reţete vechi folosite de bunicii noştri. Începem
azi prin a vă prezenta:
Mugurii
de plop – Mugurii se culeg înainte ca solzii să se desfacă.
Aceşti solzi sunt acoperiţi cu o mantie lipiciosă, un fel de răşină; se usucă
la umbră şi se păstrează la loc uscat. Cu mugurii de plop se face o alifie bună
contra hemoroizilor.
Se iau mugurii de plop uscaţi, se pisează bine, se adaugă
cam aceeaşi cantitate de “măselariţă” uscată şi pisată, se toarnă peste acest
amestec alcool sau spirt şi se frământă bine cu mâna până se umezeşte bine
amestecul. Se lasă acoperit 3-4 ore, apoi se adaugă untură şi se pune vasul la
“bain marine”, amestecând cu o lingură de lemn din când în când. Se lasă untura
topită cu mugurii 60 de minute, după care se strecoară printr-un tifon într-un
borcan în care se păstrează la rece.
Cu această alifie se ung hemoroizii seara, se pune
tifon şi se lasă până dimineaţa.
Se repetă mai multe zile la rând acest tratament.
Reţeta a fost publicată de farmacistul A. Volanschi
cu multe decenii în urmă.
Sfaturi
pentru gospodari şi gospodine
Creşterea
si îngrijirea porcilor este posibilă în orice gospodărie.
Prin muncă şi cu pricepere, de la un purceluş, în câţiva ani se poate ajunge la
o crescătorie întreagă. Astăzi multe gospodării ţărăneşti nu au niciun porc. În
viitor ar trebui să avem 2-3 porci în fiecare ogradă.
O
găină de rasă produce semnificativ mai mult decât
găinile obişnuite. Producţia găinilor obişnuite este de 30 – 60 ouă pe an. Este
foarte puţin, faţă de media de 120 – 160 ouă produse de o găină de rasă. Prin
alegerea raselor bune, prin hrănire şi îngrijire bună, avantajele vor fi
vizibile.
Dintre toate îndeletnicirile agricole, creşterea iepurilor de casă cere cel
mai puţin loc şi timp. Dacă de stupii de albine se ocupă numai adulţii,
creşterea iepurilor de casă se poate face uşor şi cu bucurie de către copii. Se
cere puţin loc, puţină hrană şi puţin timp. Două iepuroaice bune pot aduce într-un
an venit cât o vacă proastă.
Activităţi
de sezon
Luna
ianuarie
“Nu tăiaţi niciodată un arbore până nu aţi plantat
zece”, spunea Abatele Rozier.
La fiecare început de an, gospodarul îşi planifica
activităţile pe tot parcursul anului dar sunt si activităţi practice de
executat in grădină.
Arbuştii cum sunt coacăzii sau agrişii trebuie tunşi
în ianuarie sau la începutul lunii februarie. Ramificaţiile subţiri trebuie
eliminate, cele puternice doar puţin tunse.
Desfundarea
–
odată stabilit planul grădinii de legume trebuie pregătit terenul, adică să-l
facem în stare să producă sporindu-i recolta. Prima lucrare pe care o facem
este desfundarea, adică săparea la adâncimea de 45-50 cm. Lucrarea de întoarcere
şi afânare a solului se face cu cazmaua pentru suprafeţele mici săpând la 2
cazmale, iar pentru suprafeţele mari, aratul cu tractorul.
Desfundarea trebuie făcută din toamnă sau chiar în
cursul iernii, aşa incât apa să pătrundă bine şi bulgării de pământ să se
sfărâme complet în primăvară.
Îngrăşămintele
–
legumele au nevoie de pământuri bogate. Dacă pământul nu e bogat de la natură
trebuie să-i dăm o îngrăşare puternică cu ocazia desfundării. Cel mai bun
îngrăşământ e gunoiul de grajd pe jumătate putrezit, care, pe lângă substanţele
hrănitoare pe care le aduce, îmbunătăţeşte şi starea fizică a terenului, făcând
mai afânate pe cele tari şi legând pe cele nisipoase.
Un alt îngrăşământ bun este cel provenit din
putrezirea la un loc a tuturor gunoaielor, resturilor de plante, frunze,
rădăcini, cenuşă etc.
Pentru că nu toate legumele se împacă cu o gunoiere proaspătă
e bine să se împartă grădina în trei părţi care se vor îngrăşa pe rând, câte
una în fiecare an. Zona care a fost gunoită anul acesta se cultivă cu vinete,
roşii, ardei, varză, conopidă, gulii, praz, dovlecei, castraveţi; zona gunoită
anul trecut se va cultiva cu: morcovi, păstârnac, pătrunjel, ţelină, sfeclă,
ceapă, iar zona gunoită cu doi ani în urmă va fi cultivată cu fasole, mazăre,
usturoi.
Dacă gunoiul este bine putrezit, poate fi folosit la
orice cultură şi poate fi împrăştiat peste semănături.
Acum se folosesc foarte mult îngrăşămintele chimice.
Cum însă acestea nu îmbunătăţesc starea fizică a pământului, ba dimpotrivă, o înrăutăţesc, e nevoie
ca ele să fie folosite numai ca o completare a îngrăşămintelor organice. Noi NU
le recomandăm, din mai multe motive.
Ce
se poate cultiva în grădina de lângă casă:
Pe terenul de lângă casă este bine să se cultive în
primul rând legumele de care aveţi nevoie în gospodărie pentru a le consuma
proaspete sau conservate, apoi pomi sau arbuşti fructiferi, plante decorative şi
flori.
Dintre pomi, în zona noastră merg bine prunul, mărul,
părul, cireşul, vişinul şi nucul. Piersicul şi caisul nu sunt recomandate. De
asemenea cresc foarte bine căpşunul, coacăzul, agrişul şi zmeurul.
Luna
februarie
Se fac lucrări în livadă:
·
Tăieri de rodire sau scosul ramurilor
tăiate
·
Adunatul ramurilor altoi şi pus la
păstrat în beciuri
·
Prepararea soluţiilor pentru stropit şi
modul de administrare la pomi
Tăierile se fac în
zilele însorite când temperatura este peste 0 grade.
Ramurile altoi se
recoltează în funcţie de modul de utilizare (ca metodă de altoire aleasă),
astfel ele trebuie să fie mai groase pentru altoit la masă şi în coroana
pomilor. Ramurile recoltate se leagă în mănunchuri de 10-15 bucăţi, se
etichetează şi se stratifică în nisip umed în beciuri cu temperatura de 5-8
grade, unde se păstrează pâna la începutul lunii martie sau aprilie când se
altoiesc.
În această lună începem
şi primele semănături în răsadniţe, sere sau solarii.
Printre primele plante
care apar în februarie pe pământul încă parţial înzăpezit amintim şofrăneii
galbeni – speciile de crocus. Sfidând zăpada, şofranul colorează în galben grădina.
Şofranul este o plantă
care încântă nu numai privirile, ci şi gusturile, fiind utilizată ca ingredient
la anumite prăjituri sau mâncăruri.
.jpg)
