Vedem deseori femei de excepţie lăudate în presă,
femei care au pornit din mediul rural şi au ajuns artiste de mare succes,
medici, politicieni sau orice altceva important. Faptul că au pornit “de la ţară”
le este socotit un merit sau un obstacol în plus pe care l-au trecut cu succes;
pe bună dreptate sunt elogiate aceste femei, dar despre cele care au rămas la ţară şi duc o existenţă aparent obişnuită, oare ce s-ar putea spune? Sunt mai puţin
merituoase? Nicidecum!
Trăim o perioadă de tranziţie, când rolul femeii în
societate şi în familie trece prin schimbări profunde: din începuturile
îndepărtate ale istoriei până acum câteva decenii, un secol cel mult, femeia
avea un rol foarte bine definit, limitat la treburile casei, curăţenie, gătit,
munci uşoare în jurul casei – creşterea câtorva animale şi a unei grădini de
legume, precum şi creşterea şi educarea copiilor.
În ultimul secol şi mai ales după cel de-al doilea
război mondial, odată cu revoluţia industrială şi importanţa crescândă a
banilor în viaţa oamenilor, nevoile familiei le-au făcut şi pe multe femei din
mediul rural, la fel ca pe cele de la oraş, să-şi părăsească zilnic căminul
pentru o slujbă, de obicei însoţită de o navetă, majoritatea slujbelor
disponibile fiind la oraş. Femeia a căpătat astfel un rol asemănător cu acela
al bărbatului, de producător de venituri, fără beneficiile stilului de viaţă al
bărbatului şi fără să fie scutită de vreuna dintre sarcinile ei tradiţionale
legate de casă şi de copii.
Aşteptările de la femeia din mediul rural sunt
foarte mari, prea mari câteodată; aşteptările familiei sunt ca femeia să
acopere îndatoririle legate de casa şi de copii, şi, mai mult decât în mediul
urban, aici tradiţionalismul nu permite bărbaţilor să le ajute prea mult, să
preia anumite sarcini. Peste aşteptările familiei se suprapun şi aşteptările
familiei extinse, şi până la urmă, ale întregii comunităţi, care îi pretind o
moralitate desăvârşită în fapte şi atitudine.
Societatea aşteaptă de la femeia din mediul rural să
funcţioneze ca o păstrătoare a tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, ca o
adevărată şcoală de folclor care să depoziteze şi să transmită mai departe
cultura populară.
Care sunt însă aşteptările individuale ale femeilor
de la ţară, faţă de ele însele? Să studieze mai mult, să înceapă o afacere, să
urce pe scara socială, să înveţe şi să practice un sport? Nu mereu au timp să-şi
includă în program şi propriile visuri, au prea multe sarcini derivate din aşteptările
celorlalţi, şi parcă nu ar vrea să dezamăgească pe nimeni. Dincolo de toate aceste aspecte, multe
dintre ele încep să-şi crească singure copiii şi nu este necesar să fii o feministă
ca să observi că este nevoie de o redefinire a rolului femeii în familie şi în
societate.
Acum, pe 8 martie,
sărbătorim Ziua Internaţională a Femeii, însă pe 15 octombrie se
sărbătoreşte, în toată lumea, Ziua Mondiala a Femeii din Mediul Rural. Primăria
Răzvad plănuieşte să sărbătorească evenimentul aşa cum se cuvine şi contribuţia
dumneavoastră, a doamnelor şi domnişoarelor din Răzvad, este necesară. Vă rugăm
sa ne scrieţi pe adresa Primăriei sau pe adresa de e-mail (cronica.razvad@gmail.com)
cum aţi dori să sărbătoriţi pe 15 octombrie, care sunt cele mai importante
probleme ale dumneavoastră şi orice altceva aţi dori să ne împărtăşiţi; pe
blogul nostru puteţi veni cu comentarii la prezentul articol: www.cronicaderazvad.blogspot.ro. Până
atunci, La Mulţi Ani de 8 martie!
Bravo!
RăspundețiȘtergerefelicitari pentru initiativa!
Multumim
Ștergere